LETRÍNĂ s. f. 1. inițială (ornamentală) de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. literele majuscule (o silabă) imprimate la dicționare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a ușura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. (< fr. lettrine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LETRÍNĂ, letrine, s. f. (Tipogr.) Literă majusculă (de obicei ornată) folosită la început de capitol în ediții bibliofile. – Din fr. lettrine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LETRÍNĂ s.f. 1. (Poligr.) Inițială, de obicei ornamentală, de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. Literele majuscule (alcătuind o silabă) imprimate la dicționare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a ușura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. [< fr. lettrine, cf. it. letterina].
Sursa: Dicționar de neologisme
LETRÍNĂ, letrine, s. f. (Tipogn) Literă majusculă (de obicei ornată) folosită la început de capitol în ediții bibliofile. – Din fr. lettrine.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)