Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele lela:

LÉLA adv. (Pop.; în expr.) A umbla lela = a hoinări, a vagabonda, a bate drumurile. – Cf. lele.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


léla adv. – Hoinărind, fără scop. Creație expresivă, care pare să indice ideea de clătinare, de bălăbăneală, ca și cea de gîngăveală și de prostie, cf. sb. lola „a umbla creanga”, pol. lele „prost”, ceh. lyla „neghiob”, sb. lolati se „a hoinări”, napol. lollo „prost”, calabr. lèllu „tont”, sp. lelo „prost”; v. și Iordan, BF, IX, 151 și REW 4860. – Der. leleu, s. m. (prost); teleleu, s. m. (haimana, trîntor); lălîu (var. lălîi), adj. (prost, dezordonat), cf. Battisti, III, 2199; lălăi, vb. (a vorbi aiurea; a îngîna, a cînta încet și monoton), pentru a cărui formulă expresivă cf. lat. lallare, gr. λαλέω, λαλάζω, germ. lallen; lălăială (var. lălăitură), s. f. (îngînare, fredonare); loloti, vb. (Trans., a face zgomot); loloț (var. pl. loloți, loloațe), s. n. (smoc de lînă smulsă de scai la trecerea oilor); loloți, vb. refl. (Trans., a se încîlci). – Cf. lele, tala(lăi), lațe.
Sursa: Dicționarul etimologic român

léla adv. (cp. cu halela, haleura și cu sîrb. lola, haĭmana, lolati se, a hoĭnări). Fam. A umbla lela, a umbla haĭmana.
Sursa: Dicționaru limbii românești

léla (pop.) (în expr. a umbla ~) adv.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lela adv. numai în locuțiunea moldovenească a umbla lela, a vagabonda, a bate podurile: să umbli lela pe drumuri CR. [V. trela-lela].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LÉLA adv. (Pop.; în expr.) A umbla lela = a hoinări, a vagabonda, a bate drumurile. – Cf. l e l e.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)