LEGĂTURÍCĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] – Legătură + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a legăturícă f., pl. ele. Dim. d. legătură: o legăturică de fîn.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!legăturícă s. f., g.-d. art. legăturícii/legăturélei; pl. legăturíci/legăturéle, art. legăturícile/legăturéleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LEGĂTURÍCĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] – Legătură + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) LEGĂTURÍCĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] – Legătură + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a legăturícă f., pl. ele. Dim. d. legătură: o legăturică de fîn.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!legăturícă s. f., g.-d. art. legăturícii/legăturélei; pl. legăturíci/legăturéle, art. legăturícile/legăturéleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
LEGĂTURÍCĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] – Legătură + suf. -ică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)