LEGITIMÍSM s. n. principiu care proclamă dreptul inali-enabil la tron al dinastiilor legitime. (< fr. légitimisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LEGITIMÍSM s. n. Teorie care proclamă drept principiu fundamental dreptul inalienabil la tron al dinastiilor legitime (răsturnate în urma unor evenimente sociale sau politice) și puterea absolută a acestora. – Din germ. Legitimismus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LEGITIMÍSM s.n. Teorie care proclamă drept principiu fundamental al orânduirii de stat „dreptul” sfânt și inalienabil la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora. [< fr. légitimisme].
Sursa: Dicționar de neologisme
legitimísm s. n.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LEGITIMÍSM s. n. Principiu monarhic afirmat în timpul mișcărilor revoluționare ale burgheziei din Europa, care proclamă dreptul inalienabil la tron al monarhiilor legitime. – Din germ. Legitimismus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)