LÉGHE s. f. unitate de măsură pentru distanțe, anterioară sistemului metric, între 4 și 5,5 km. (< it. lega)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LÉGHE, leghe, s. f. Unitate de măsură pentru distanțele terestre sau maritime, variind între 4 și 5,5 km. – Din it. lega.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LÉGHE s.f. Veche măsură pentru distanță, folosită în apusul Europei, variind ca lungime între 3000 și 7500 m. [Pl. invar. / < it. lega].
Sursa: Dicționar de neologisme
léghe (léghe), s. f. – Măsură de lungime. It. lega (DAR); este un sing. refăcut după pl. leghe.Sursa: Dicționarul etimologic român *léghe f., pl. leghĭ (it. lega, fr. lieue, d. lat. leuca și leuga, cuv. galic). O veche măsură itinerară franceză de lungime variabilă: leghea chilometrică (4 chilometri), leghea comună (25 într´un grad, adică 4,444 de metri și jumătate), leghea marină (20 într´un grad, adică 5,555 de metri și jumătate).
Sursa: Dicționaru limbii românești
léghe s. f., g.-d. art. léghei; pl. légheSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită leghe f. veche măsură itinerară franceză în valoare de 4 kilometri. [Formațiune literară după it. lega].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LÉGHE, leghe, s. f. Unitate de măsură pentru distanțele terestre sau maritime, variind între 4 și 5,5 km. – Din it. lega.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)