Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele legendă:

LEGENDÁ vb. tr. a însoți un desen, o hartă etc. de un titlu, de o notiță explicativă. (< fr. légender)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



LEGÉNDĂ s. f. 1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisă în special pe cale orală, în care se explică apariția unor plante, animale, locuri etc. ◊ piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter narativ. 2. inscripție (pe o monedă, medalie). 3. explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă etc. ◊ text care se găsește sub un desen, sub o gravură, schemă etc. (< fr. légende, lat. legenda)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

LEGÉNDĂ, legende, s. f. 1. Povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscripție pe o monedă sau pe o medalie. 3. Text, inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată. ♦ Completare sub formă de memoriu anexată la o schemă, la o hartă etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. légende, lat. legenda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LEGÉNDĂ s.f. 1. Povestire cu caracter fantastic sau miraculos, transmisă în special pe cale orală și bazată pe un fond istoric sau pe o închipuire mistică. ♦ Piesă instrumentală cu caracter narativ. 2. (Rar) Inscripție (pe o monedă, pe o medalie). 3. Explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă, de pe un plan etc. ♦ Text care se găsește sub un desen, sub o gravură, sub o schemă etc. [< fr. légende, cf. it., lat. legenda – ceea ce trebuie citit].
Sursa: Dicționar de neologisme

legéndă (legénde), s. f.1. Mit. – 2. Inscripție pe o monedă sau pe o medalie, explicație la baza unei plăci. Fr. légende.Der. legendar, adj., din fr. légendaire; legendar, s. n. (Trans., înv., enciclopedie, manual de învățămînt elementar), din germ. Legendar.
Sursa: Dicționarul etimologic român

*legéndă f., pl. e (mlat. legenda, lucrurĭ care trebuĭe să fie citite, d. lat. légere, a citi. V. lector, înțe-leg). Vĭețile sfinților, care se citeaŭ odată la masă în mîmăstirile catolice. Povestire populară dezvoltată saŭ prefăcută pin [!] tradițiune și care are de multe orĭ un fond real. Mincĭună, palavre care se tot spun și ajung să fie crezute. Inscripțiunea de pe o monetă, o medalie. Explicațiunea semnelor topografice pe o hartă saŭ pe un plan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

legéndă s. f., g.-d. art. legéndei; pl. legénde
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

legendă f. 1. viețile sfinților de peste an; 2. povestire populară transmisă prin tradițiune; 3. poveste minunată și puțin credibilă: Nilul mișc’a lui legendă și oglinda-i galben clară EM.; 4. mică poemă despre o faptă sau tradițiune istorică în care mai adesea miraculosul se amestecă cu tragicul: Legendele naționale de Bolintineanu; 5. explicațiune adaosă la un plan, la o cartă topografică; 6. inscripțiune pe o medalie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LEGÉNDĂ, legende, s. f. 1. Povestire în proză sau în versuri care conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei ființe etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. ♦ Compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, care are ca subiect o legendă. 2. (Rar) Inscripție pe o monedă sau pe o medalie. 3. Text, inscripție prin care se explică semnele convenționale de pe o hartă, de pe un plan, o imagine fotografiată sau desenată 4- Completare sub formă de memoriu anexată la o schemă, la o hartă etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. légende, lat. legenda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)