LAURACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice. (< fr. lauracées)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LAURACÉE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracées.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LAURACÉE s.f.pl. Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. la-u-ra-ce-e, sg. invar. / < fr. lauracées].
Sursa: Dicționar de neologisme
LAURACÉE (‹ fr.; {s} lat. laurea „dafin”) s. f. pl. Familie de arbori și arbuști din regiunile tropicale și mediteraneene, cu frunze pieloase persistente, bogate în uleiuri eterice, cu flori mici, dispuse în inflorescențe, și cu fructe bace sau drupe. Cuprinde plante tehnice, medicinale și producătoare de mirodenii (ex. dafinul, arborele de camfor, avocado etc.).Sursa: Dicționar enciclopedic lauracée (la-u-) s. f., art. lauracéea, g.-d. art. lauracéei; pl. lauracéeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LAURACÉE, lauracee, s. f. (La pl.) Familie de arbori și arbuști din regiunile calde, cu frunzele persistente, bogate în uleiuri eterice; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: la-u-] – Din fr. lauracée.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)