LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LAPOVIȚÁ, pers. 3 lapovițează, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea ploaie amestecată cu zăpadă. – Din lapoviță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) LÁPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă apoasă. – Din bg., scr. lapavica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lápoviță (-țe), s. f. – Ploaie amestecată cu zăpadă. – Mr. lăpuviță. Bg., sb. lapovica (Cihac, II, 165; Conev 38).Sursa: Dicționarul etimologic român lápoviță f., pl. e (bg. sîrb. lapavica, id. Rudă cu hîlpav, fleșcăi, pleoscăi). Ploaĭe cu zăpadă, sloată.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lápoviță s. f., g.-d. art. lápovițeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lapoviță f. ploaie multă, amestecată cu grindină sau zăpadă. [Serb. LAPOVIȚA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LÁPOVIȚĂ s. f. Ploaie amestecată cu ninsoare; p. ext. zăpadă apoasă. – Din bg., sb. lapavica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 