LAPIDÁR, -Ă adj. 1. de piatră. 2. (despre inscripții) gravat în piatră. 3. (despre stil, vorbire etc.) scurt, concis, laconic. (< fr. lapidaire, lat. lapidarius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LAPIDÁR, -Ă adj. 1. (Liv.; despre inscripții) Gravat în piatră. 2. (Despre stil, expuneri etc.) Scurt, concis (ca stilul unei inscripții). [Cf. fr. lapidaire].
Sursa: Dicționar de neologisme
*lapidár, -ă adj. (lat. lapidarius, d. lapis, lápidis, peatră [!]). Relativ la petre. Stil lapidar, stil propriŭ inscripțiunilor săpate pe peatră (marmură, bronz ș. a.). Fig. Concis, ferm și maĭestuos. Adv. În mod lapidar. Subst. Lucrător (șlefuitor) de diamante.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lapidar a. propriu inscripțiunilor săpate în piatră: stil lapidar, conciz, ferm și maiestos.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)