LANTERNÓU s. n. mică lanternă (3) pe acoperișul unei hale, pe cupola unui dom. (< fr. lanterneau)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LANTERNÓU, lanternouri, s. n. Porțiune din acoperișul unei hale, al unei săli etc. mai ridicată, prevăzută cu numeroase ferestre, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii; lanternă (3), luminator. – Din fr. lanterneau.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LANTERNÓU s.n. Turn cu colonete așezat în vârful unui dom, al unui edificiu. ♦ Element de construcție așezat pe acoperișul unei hale pentru iluminare și aerisire. [< fr. lanterneau].
Sursa: Dicționar de neologisme
lanternóu s. n., art. lanternóul; pl. lanternóuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LANTERNÓU, lanternouri, s. n. Porțiune din acoperișul unei hale, al unei săli etc. mai ridicată, prevăzută cu numeroase ferestre, pentru a permite pătrunderea aerului și a luminii; lanternă (3), luminator. – Din fr. lanterneau.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)