LAMENTÁȚIE s. f. lamentare. (< fr. lamentation, lat. lamentatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LAMENTÁȚIE, lamentații, s. f. (Rar) Lamentare. – Din fr. lamentation, lat. lamentatio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LAMENTÁȚIE s.f. (Liv.) Lamentare. [Gen. -iei, var. lamentațiune s.f. / cf. fr. lamentation, lat. lamentatio].
Sursa: Dicționar de neologisme
lamentáție (-ți-e) s. f., art. lamentáția (-ți-a), g.-d. art. lamentáției; pl. lamentáții, art. lamentáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LAMENTÁȚIE, lamentații, s. f. Lamentare. – Din fr. lamentation, lat, lamentatio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)