Am găsit 21 de definiții pentru cuvantul/cuvintele lacustru:

LACÚSTRU, -Ă adj. referitor la lacuri; care trăiește sau crește în lacuri. ◊ locuințe ~e = locuințe (preistorice) pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație ~ă = formație geologică din depuneri pe fundul unei ape dulci. (< fr. lacustre, lat. lacustris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri1, care trăiește sau care crește în lacuri1. ◊ Locuință (sau așezare etc.) lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri1, specifică în epoca preistorică. – Din fr. lacustre, lat. lacustris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].
Sursa: Dicționar de neologisme

*lacústru, -ă adj. (lat. lacustris). De lac, de baltă: plante lacustre. Locuințe lacustre, numite și palafite, vechĭ colibe preistorice construite pe stîlpĭ de lemn în lacurĭ și ale căror resturĭ se găsesc și astăzĭ, maĭ ales în Elveția. V. palustru.
Sursa: Dicționaru limbii românești

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lacustru a. care trăiește sau crește în apă: plante lacustre; cetăți lacustre, vechi orașe cufundate ale căror ruine se regăsesc pe fundul lacurilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri1, care trăiește sau care crește în lacuri1. ◊ Locuință (sau așezare etc.) lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri1, specifică în epoca preistorică. – Din fr. lacustre, lat. lacustris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LACÚSTRU, -Ă adj. referitor la lacuri; care trăiește sau crește în lacuri. ◊ locuințe ~e = locuințe (preistorice) pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație ~ă = formație geologică din depuneri pe fundul unei ape dulci. (< fr. lacustre, lat. lacustris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri1, care trăiește sau care crește în lacuri1. ◊ Locuință (sau așezare etc.) lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri1, specifică în epoca preistorică. – Din fr. lacustre, lat. lacustris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].
Sursa: Dicționar de neologisme

*lacústru, -ă adj. (lat. lacustris). De lac, de baltă: plante lacustre. Locuințe lacustre, numite și palafite, vechĭ colibe preistorice construite pe stîlpĭ de lemn în lacurĭ și ale căror resturĭ se găsesc și astăzĭ, maĭ ales în Elveția. V. palustru.
Sursa: Dicționaru limbii românești

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lacustru a. care trăiește sau crește în apă: plante lacustre; cetăți lacustre, vechi orașe cufundate ale căror ruine se regăsesc pe fundul lacurilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri1, care trăiește sau care crește în lacuri1. ◊ Locuință (sau așezare etc.) lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri1, specifică în epoca preistorică. – Din fr. lacustre, lat. lacustris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

LACÚSTRU, -Ă adj. referitor la lacuri; care trăiește sau crește în lacuri. ◊ locuințe ~e = locuințe (preistorice) pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație ~ă = formație geologică din depuneri pe fundul unei ape dulci. (< fr. lacustre, lat. lacustris)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri1, care trăiește sau care crește în lacuri1. ◊ Locuință (sau așezare etc.) lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri1, specifică în epoca preistorică. – Din fr. lacustre, lat. lacustris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

LACÚSTRU, -Ă adj. Care trăiește în lacuri, din lacuri. ◊ Locuințe lacustre = locuințe (preistorice) ridicate pe stâlpi la marginea sau în mijlocul lacurilor; formație lacustră = formație geologică rezultată din depuneri pe fundul unei ape dulci. [< fr., it. lacustre].
Sursa: Dicționar de neologisme

*lacústru, -ă adj. (lat. lacustris). De lac, de baltă: plante lacustre. Locuințe lacustre, numite și palafite, vechĭ colibe preistorice construite pe stîlpĭ de lemn în lacurĭ și ale căror resturĭ se găsesc și astăzĭ, maĭ ales în Elveția. V. palustru.
Sursa: Dicționaru limbii românești

lacústru adj. m., pl. lacúștri; f. lacústră, pl. lacústre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

lacustru a. care trăiește sau crește în apă: plante lacustre; cetăți lacustre, vechi orașe cufundate ale căror ruine se regăsesc pe fundul lacurilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

LACÚSTRU, -Ă, lacustri, -e, adj. Privitor la lacuri1, care trăiește sau care crește în lacuri1. ◊ Locuință (sau așezare etc.) lacustră = locuință (sau așezare etc.) clădită pe stâlpi la suprafața apei unor lacuri1, specifică în epoca preistorică. – Din fr. lacustre, lat. lacustris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)