LÁCOVIȘTE s. f. v. lăcoviște.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lácoviște v. lăcovíșteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
LÁCOVIȘTE s. f. v. lăcoviște.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) LĂCOVÍȘTE, lăcoviști, s. f. (Reg.) Loc apătos, mocirlos, mlăștinos. [Var.: lácoviște s. f.] – Cf. bg., scr. lokva „băltoacă”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lăcovíște, lăcovíști, s.f. (reg.) 1. loc cu apă, apăraie. 2. o leasă de pescuit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
LĂCOVÍȘTE (LÁCOVIȘTE) (‹ lac1) s. f. Sol format pe terenuri cu exces de apă (stagnată la mică adâncime), situat frecvent în lunci, depresiuni etc.; folosit pentru cultură după eliminarea excesului de apă, este foarte fertil.Sursa: Dicționar enciclopedic lăcovíște f. (d. lac și suf. slav -oviște). Vest. Băltoagă, loc mocirlos: smîrcurĭ și lăcovíștĭ (Isp.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
lăcovíște/lácoviște (reg.) s. f., g.-d. art. lăcovíștii/lácoviștii; pl. lăcovíști/lácoviștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită LĂCOVÍȘTE, lăcoviști, s. f. (Reg.) Loc apătos, mocirlos, mlăștinos. [Var.: lácoviște s. f.] – Cf. bg., sb. lokva „băltoacă”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)