LABIÁL, -Ă adj. referitor la buze. ◊ (despre sunete; și s. f. ) care se articulează cu participarea buzelor. (< fr. labial)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. O și u sunt vocale labiale, iar b, f, m, p și v, consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) O este o labială. ◊ (Adverbial) B se articulează labial. [Pr.: -bi-al] – Din fr. labial.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
LABIÁL, -Ă adj. Referitor la buze, al buzelor. // adj., s.f. (Sunet) la a cărui articulare participă buzele. [Pron. -bi-al. / < fr. labial, cf. lat. labium – buză].
Sursa: Dicționar de neologisme
*labiál, -ă adj. (fr. labial, d. lat. lábium, buză). De la buze, al buzelor: mușchĭ labialĭ. Gram. Sunete saŭ litere labiale, care se pronunță cu buzele, ca p, b, f, v, m. S. f., pl. e Sunet labial, literă labială.
Sursa: Dicționaru limbii românești
labiál (-bi-al) adj. m., pl. labiáli; f. labiálă, pl. labiáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită labial a. 1. ce ține de buze: artere labiale; 2. Gram. care se rostește mai ales cu buzele: b, p, f, v, sunt consoane labiale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LABIÁL, -Ă, labiali, -e, adj. Care aparține buzelor, privitor la buze. Mușchi labial. ♦ (Despre sunete) Care se articulează cu participarea buzelor. „O ” și „u ” sunt vocale labiale, iar „b ”, „m ”, „p ” și „v ” consoane labiale. ◊ (Substantivat, f.) „O” este o labială. ◊ (Adverbial) „B” se articulează labial. [Pr.: -bi-al) – Din fr. labial.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)