LĂMURÍ, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A ajuta pe cineva să înțeleagă sau a înțelege, a ajunge să înțeleagă ceva. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la înțelegerea unui lucru în urma unei discuții în care s-au dezbătut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face să fie clar, înțeles de cineva; a clarifica, a desluși. ♦ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A apărea vederii în mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. și refl. (Înv.) A face să devină sau a deveni curat, lipsit de corpuri străine, pur. – Din lamură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lămuri, lămuresc v. t. (iron.) a bate.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
lămurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămurésc, imperf. 3 sg. lămureá; conj. prez. 3 să lămureáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lămurì v. 1. a curăța: a lămuri aurul; 2. a clarifica: (lună) lumina-i dulce tot mai mult lămurește EM.; 3. fig. a explica, a lămuri idei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LĂMURÍ, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A ajuta pe cineva să înțeleagă sau a înțelege, a ajunge să înțeleagă ceva. ♦ Refl. recipr. A ajunge la o concluzie, la înțelegerea unui lucru în urma unei discuții în care s-au dezbătut aspectele neclare, contradictorii. 2. Tranz. A face să fie clar, înțeles de cineva; a clarifica, a desluși. ♦ Refl. A deveni limpede, clar, explicit pentru cineva. 3. Refl. (Despre obiecte) A apărea vederii în mod distinct; a se contura cu claritate. 4. Tranz. și refl. (înv.) A face să devină sau a deveni curat, lipsit de corpuri străine, pur. – Din lamură.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
lamuri - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul lamură