LÁCRĂMĂ s. f. v. lacrimă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lácrămă f., pl. lacrămĭ și lăcrămĭ (lat. lacrima; vgr. dákryma; it. sp. pg. lágrima, pv. lagrema, fr. larme). Apă sărată care picură din ochĭ cînd simțĭ o mare durere trupească orĭ sufletească, o mare bucurie saŭ admirațiune: a fi emoționat pînă la lacrămĭ. Lacrămĭ de crocodil, lacrămĭ ipocrite (pin [!] aluz. la bobițele pe care le are crocodilu în prejuru [!] ochilor și care seamănă a lacrămĭ). A plînge cu lacrămĭ amare, a plînge cu mare întristare. A șterge cuĭva lacrămile, a-l mîngîĭa. A plînge, a rîde cu lacrămĭ, a plînge cu multă durere, a rîde cu mare poftă. A avea lacrămĭ în voce, a vorbi abea [!] stăpînindu-țĭ lacrămile. – L. N. și lácrimă, pl. ĭ saŭ e.
Sursa: Dicționaru limbii românești
lacrămă (lacrimă) f. picătură de lichid, sărat și limpede, ce iese din ochi după o impresiune vie fizică sau morală. [Lat. LACRIMA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LĂCRĂMÁ1 vb. I. v. lăcrima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LĂCRĂMÁ2 vb. I. v. reclama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lăcrăma, lăcrămez v. t. (pop.) a reclamaSursa: Dicționar de argou al limbii române lăcrămà v. a vărsa lacrimi. [Lat. LACRIMARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LĂCRĂMÁ1 vb. I v. lăcrima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) LĂCRĂMÁ2 vb. I v. reclama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) LĂCRĂMÁ1 vb. I. v. lăcrima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LĂCRĂMÁ2 vb. I. v. reclama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lăcrăma, lăcrămez v. t. (pop.) a reclamaSursa: Dicționar de argou al limbii române lăcrămà v. a vărsa lacrimi. [Lat. LACRIMARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LĂCRĂMÁ1 vb. I v. lăcrima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
LĂCRĂMÁ2 vb. I v. reclama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) LĂCRĂMÁ1 vb. I. v. lăcrima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a LĂCRĂMÁ2 vb. I. v. reclama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a lăcrăma, lăcrămez v. t. (pop.) a reclamaSursa: Dicționar de argou al limbii române lăcrămà v. a vărsa lacrimi. [Lat. LACRIMARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LĂCRĂMÁ1 vb. I v. lăcrima.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) LĂCRĂMÁ2 vb. I v. reclama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)