LATI- elem. „lat, larg”, (< fr. lati-, cf. lat. latus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
LĂȚÍ, lățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face mai lat, mai larg sau mai turtit. ♦ A (se) întinde în toate direcțiile, a face să devină sau a deveni (mai) întins; a (se) mări. ♦ Refl. Fig. A se răspândi, a se împrăștia, a se propaga. – Din lat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
lățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lățésc, imperf. 3 sg. lățeá; conj. prez. 3 să lățeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită lățì v. 1. a (se) face lat; 2. fig. a se răspândi: șe lăți faima. [Lat. LATESCERE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
LĂȚÍ, lățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face mai lat, mai larg sau mai turtit. ♦ A (se) întinde în toate direcțiile, a face să devină sau a deveni (mai) întins; a (se) mări. ♦ Refl. Fig. A se răspândi, a se împrăștia, a se propaga. – Din lat.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
lați - Verb, Imperativ, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul la
lați - Verb, Indicativ, imperfect, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul la
lați - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul la
lați - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, plural - pentru cuvantul la
lați - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul lat
lați - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul lat