Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele kronprinz:

KRÓNPRINZ s. m. (În trecut, în Germania și în Imperiul Habsburgic) Titlu purtat de moștenitorul tronului; persoană care purta acest titlu. [Pr.: -prinț] – Cuv. germ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



KRÓNPRINZ [-PRINȚ] s. m. titlu purtat de moștenitorul tronului din imperiile german și austriac. (< germ. Kronprinz)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

KRONPRINZ s.m. (Ist.) Titlu purtat de moștenitorul tronului din imperiile german și austriac; persoană care purta acest titlu. [Pron. crónprinț. [< germ. Kronprinz].
Sursa: Dicționar de neologisme

krónprinz (germ.) [z pron. ț] s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

KRONPRÍNZ s. m. (în trecut, în Germania și în Imperiul Habsburgic) Titlu purtat de moștenitorul tronului; persoană care purta acest titlu. [Pr.: -prinț] – Cuv. germ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

KRÓNPRINZ s. m. (În trecut, în Germania și în Imperiul Habsburgic) Titlu purtat de moștenitorul tronului; persoană care purta acest titlu. [Pr.: -prinț] – Cuv. germ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

KRÓNPRINZ [-PRINȚ] s. m. titlu purtat de moștenitorul tronului din imperiile german și austriac. (< germ. Kronprinz)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

KRONPRINZ s.m. (Ist.) Titlu purtat de moștenitorul tronului din imperiile german și austriac; persoană care purta acest titlu. [Pron. crónprinț. [< germ. Kronprinz].
Sursa: Dicționar de neologisme

krónprinz (germ.) [z pron. ț] s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

KRONPRÍNZ s. m. (în trecut, în Germania și în Imperiul Habsburgic) Titlu purtat de moștenitorul tronului; persoană care purta acest titlu. [Pr.: -prinț] – Cuv. germ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)