KÍLO1 s. n. v. kil.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a KILO2- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
KÍLO1, kílo, s.n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române
KILO2- elem. „O mie”, „de o mie de ori”. (din fr. kilo-, cf. gr. khilioi)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
KILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „o mie”, „de o mie de ori”. [< fr. kilo-, cf. gr. chilioi – o mie].
Sursa: Dicționar de neologisme
KILO- (‹ fr. {s}; gr. khilioi „mie”) 1. Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea cu o mie de ori; are simbolul k și se scrie înaintea simbolului unității de măsură (ex. kilometru). 2. (INFORM.) Element de compunere care indică multiplicarea de 210, adică 1024, a cantității de informației desemnată de cuvântul pe care îl precedă (ex. kilobyte, kilooctet).Sursa: Dicționar enciclopedic *kílo..., V. chilo....
Sursa: Dicționaru limbii românești
kílo s. n., pl. kíloSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită KÍLO1 s. n. v. kil.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) KÍLO2- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) KÍLO1 s. n. v. kil.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a KILO2- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a KÍLO1, kílo, s.n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române
KILO2- elem. „O mie”, „de o mie de ori”. (din fr. kilo-, cf. gr. khilioi)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
KILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „o mie”, „de o mie de ori”. [< fr. kilo-, cf. gr. chilioi – o mie].
Sursa: Dicționar de neologisme
KILO- (‹ fr. {s}; gr. khilioi „mie”) 1. Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea cu o mie de ori; are simbolul k și se scrie înaintea simbolului unității de măsură (ex. kilometru). 2. (INFORM.) Element de compunere care indică multiplicarea de 210, adică 1024, a cantității de informației desemnată de cuvântul pe care îl precedă (ex. kilobyte, kilooctet).Sursa: Dicționar enciclopedic *kílo..., V. chilo....
Sursa: Dicționaru limbii românești
kílo s. n., pl. kíloSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită KÍLO1 s. n. v. kil.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) KÍLO2- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)