JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a JUXTAPOZÍȚIE s. f. juxtapunere. (< fr. juxtaposition)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
JUXTAPOZÍȚIE s.f. Juxtapunere. [Gen. -iei, var. juxtapozițiune s.f. / < fr. juxtaposition].
Sursa: Dicționar de neologisme
juxtapozíție (rar) (-ți-e) s. f., art. juxtapozíția (-ți-a), g.-d. art. juxtapozíției; pl. juxtapozíții, art. juxtapozíțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)