JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a JUSTIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
JUSTIFICATÍV, -Ă adj. Care servește pentru justificare; justificator. [Cf. fr. justificatif].
Sursa: Dicționar de neologisme
* justificatív, -ă adj. Care servește la justificare: memoriŭ justificativ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. justificatívă, pl. justificatíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită justificativ a. ce servă a justifica: piese justificative.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva.- Din fr. justificatif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)