JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a JUSTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificațiune. / < justifica].
Sursa: Dicționar de neologisme
justificáre s. f., g.-d. art. justificắrii; pl. justificắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită justificare f. 1. acțiunea de. a (se) justifica; 2. probe ce servesc a justifica pe cineva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JUSTIFICÁRE, justificări, s. f. Acțiunea de a (se) justifica și rezultatul ei; justificație, îndreptățire, motivare. – V. justifica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
justificare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul justifica