juruítă f., pl. e. Mold. Vechĭ. Juruință. Lucru juruit (promis).
Sursa: Dicționaru limbii românești
juruítă (reg.) s. f., g.-d. art. juruítei; pl. juruíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
Forme flexionare:
juruita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul juruit
juruită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul juruit