JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a JUDICIÓS, -OÁSĂ adj. care judecă cu discernământ, bine gândit. (< fr. judicieux)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
JUDICIÓS, -OÁSĂ adj. Gândit bine; înțelept, cu bun-simț, chibzuit. [Pron. -ci-os. / < fr. judicieux].
Sursa: Dicționar de neologisme
* judiciós, -oásă adj. (nlat. judiciosus, d. lat. judicium, judecată). Care are bună judecată: autor judicios. Care denotă judecată: reflexiune judicioasă. Adv. În mod judicios.
Sursa: Dicționaru limbii românești
judiciós (-ci-os) adj. m., pl. judicióși; f. judicioásă, pl. judicioáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită judicios a. 1. care judecă bine, care are multă judecată: autor judicios; 2. care e făcut cu bun simț: răspuns judicios.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)