JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a jucăúș, -ă adj. și f. Est. Jucător, dansator. Jucăuș pe cărțĭ, cartofor.
Sursa: Dicționaru limbii românești
jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită jucăuș m. 1. jucător; 2. fig. saltimbanc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JUCĂÚȘ,-Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)