JOIÁNA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: jo-ia-] – Cf. jian.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a Joiána, s.f. – Nume dat vacilor care s-au născut într-o zi de joi. – Din joi (< lat. Jovis) + -iana.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
!joiána (dans) s. f. art., neart. joiánă, g.-d. art. joiéneiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită !Joiána (nume de vacă) s. propriu f., g.-d. Joiánei/JoiéneiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită JOIÁNA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: jo-ia-] – Cf. jian.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) JOIÁNĂ s. f. Plantă erbacee cu flori albe, ale cărei rădăcini conțin un suc galben-portocaliu. (Oenanthe silaifolia). [Pr.: jo-ia-] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a joiană f. 1. numele unei hore muntenești; 2. varietate de viță de vie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a