joián s.m. (reg.) plantă ierboasă cu flori albe.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
joĭán, -ă adj., pl. ĭeniĭ, ĭene (d. Joĭ). Născut Joĭa (vorbind de boĭ și vacĭ). Se întrebuințează maĭ mult ca nume: hăĭs, Joĭene! S.m. O plantă erbacee umbeliferă cu florĭ albe (oenanthe crocata). S.f. Un dans popular (Vlah. Rom. Pit. 111, Jiu de sus).
Sursa: Dicționaru limbii românești
joián (plantă) s. m., pl. joiéniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Joián (nume de bou) s. propriu m.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită joian m. plantă a cării rădăcină conține un suc galben-portocaliu (Oenanthe crocata). [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a