JIRÉBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a JIRÉBIE2, jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
jirébie1, jirébii, s.f. (reg.) 1. grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat; jurubiță. 2. (la pl.) ferfenițe, sufile, zdrențe. 3. (fig.) femeie tânără și vioaie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
jirébie (jirébii), s. f. – 1. Jurubiță, scul. – 2. Fîșie îngustă de pămînt de lucrat. – Var. jerebie, jurebie. Sl., cf. pol. žerebie, rus. žerebeja „prăjină”, rut. žerebij „fîșie de pămînt” (Cihac, II, 157; DAR), din sl. žrĕbij „parcelă, lot, bucată de pămînt”. Primul sens este mai puțin clar. Prezența sa în mr. jireagl’ă, megl. jireagă, pare să indice că este vorba de același cuvînt sl. cu sens neatestat „mănunchi de fire”, poate prin aluzie la tragerea la sorți, cf. sfoară, funie, cu același sens dublu de „fir” și „parcelă de pămînt”. Totuși, DAR crede că este vorba de două cuvinte diferite. Cf. și bg. žrebij „parcelă”, sb. ždreb „parcelă”, mag. zséreb „scul”. Se folosește mai ales în Mold. și mai puțin în Trans. Der. jurubiță, s. f. (scul), cu var. jurebiță, jirbiuță, jirghiță, jighiuța; jirebi, vb. (a îndoi, a plia). Cf. jerbie, jerui.Sursa: Dicționarul etimologic român jirébie V. jerebie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
jirébie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirébia (-bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (-bi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită jirebie f. Mold. Tr. loc de arătură lung și îngust. [Pol. JEREBIE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
jirebie f. V. jerebie: jirebie de tort.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JIRÉBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) JIRÉBIE2, jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)