JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit1. – V. jintui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a jintuíre, s.f. (pop.) 1. stoarcerea cașului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid prin clătinarea vasului în care e pus. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
jintuíre (frământare a cașului) s. f., g.-d. art. jintuírii; pl. jintuíriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită JINTUÍRE, jintuiri, s. f. Acțiunea de a jintui; jintuială, jintuit1. – V. jintui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
jintuire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul jintui