JÍGLĂ, jigle, s. f. (Reg.) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și proțap. – Din bg. žegla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
jíglă f., pl. e (bg. žegla, resteŭ, d. ngr. zévgla, jug). Mold. Olt. Bulfeŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
jíglă (reg.) (ji-glă) s. f., g.-d. art. jíglei; pl. jígleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită jiglă f. lopățica jugului. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JÍGLĂ, jigle, s. f. (Reg.) Stinghie care se află la jug între gâtul boului și cuiul care intră prin jug și proțap. – Din bg. žegla.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 