jertávnic, -e, s.n. – (rel.) Altar: „... ca să slujească pe ai lui Dumnezeu preoți care vor fi slujitori la acel sfânt jertavnic...” (Dariu Pop 1938: 53; Groși, 1807). – Din jertfă (< sl. žrtǔtva); cf. jertfelnic „masă lângă altar„, din sl. žrǔtvinikǔ, rus. žeryvennik.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș