Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele jertfă:

JÉRTFĂ, jertfe, s. f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, vin etc.) – Din sl. žrŭtyva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



jértfă (jértfe), s. f.1. Sacrificiu, ofrandă. – 2. Ofrandă, dar, prinos. – 3. Sacrificiu, jertfire. – 4. Victimă. – Var. (înv.) jertvă. Sl. žrŭtva (Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 157; Tiktin; DAR), cf. bg., rus., pol. žertva, sb. žrtva.Der. jertfi, vb. (a sacrifica; a aduce o jertfă), der. intern; jertfitor, adj. (care sacrifică); jertfelnic, s. n. (altar păgîn; masă lîngă altar), din sl. žrŭtvĭnikŭ, cf. bg., rus. žertvennik, sb. žrtvenik.
Sursa: Dicționarul etimologic român

jértfă f., pl. e (vechi -tvă, d. vsl. žrŭtva, rus. žértva. V. jirfă). Sacrificiŭ. – Vechĭ și jirtfă, jîrtfă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

jértfă (jert-fă) s. f., g.-d. art. jértfei; pl. jértfe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

jertfă f. 1. ofrandă făcută divinității cu oarecari ceremonii; 2. victimă oferită zeilor celor falși: jertfe omenești; 3. renunțarea la ceva însemnat, plăcut, etc., privațiune voluntară: vă fac această jertfă. [Vechiu-rom. jârtfă = slav. JRŬTVA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

JÉRTFĂ, jertfe, s. f. 1. Ceea ce se aduce ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, de vin etc.). – Din sl. žrŭtyva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)