JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a JENÁNT, -Ă adj. supărător, neplăcut. (< fr. gênant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
JENÁNT, -Ă adj. Supărător, neplăcut. [Cf. fr. génant].
Sursa: Dicționar de neologisme
* jenánt, -ă adj. (fr. gênant). Care jenează, care incomodează: situațiune jenantă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
jenánt adj. m., pl. jenánți; f. jenántă, pl. jenánteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită jenant a. incomod.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
JENÁNT, -Ă, jenanți, -te, adj. Care provoacă jenă; supărător, neplăcut; penibil. – Din fr. gênant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)