IZVODÍ, izvodesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A crea, a face, a inventa. ♦ (Rar) A descoperi. 2. Tranz. A alcătui, a compune, a redacta; a scrie. 3. Refl. A se contura, a apărea, a lua ființă. – Din sl. izvoditi „a extrage, a traduce”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a izvodí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izvodésc, imperf. 3 sg. izvodeá; conj. prez. 3 să izvodeáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
izvodì v. 1. a născoci: știu dinainte ce au de gând să izvodească, puternicii pământului CR.; 2. a copia, a desena: condeie care să poată izvodi așa AL.; 3. a proiecta, a plănui: spuse tatălui ceea ce izvodise el să facă ISP. [Slav. IZVODITI, a scoate, a extrage].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IZVODÍ, izvodesc, vb. IV. (înv.) 1. Tranz. A crea, a face, a inventa. ♦ (Rar) A descoperi. 2. Tranz. A alcătui, a compune, a redacta; a scrie. 3. Refl. A se contura, a apărea, a lua ființă. — Din sl. izvoditi „a extrage, a traduce”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)