IZOTÁHĂ s. f. linie care unește punctele cu aceeași viteză ale unui curs de apă. (< germ. Isotache, fr. isotache)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IZOTÁHĂ s.f. (Geol.) Linie care unește punctele unui curs de apă unde apa are aceeași viteză. [Var. isotahă s.f. / cf. germ. Isotache, fr. isotache].
Sursa: Dicționar de neologisme
izotáhă s. f., g.-d. art. izotáhei; pl. izotáheSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită