IZOMETRÍE s. f. 1. însușirea, faptul de a fi izometric. 2. (mat.) transformare geometrică ce duce puncte diferite în puncte diferite și orice segment într-unul congruent cu el. 3. indentitate metrică a vocilor unei compoziții muzicale. (< fr. isométrie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IZOMETRÍE s.f. Însușirea, faptul de a fi izometric. [Gen. -iei, var. isometrie s.f. / < fr. isométrie, germ. Isometrie].
Sursa: Dicționar de neologisme
*izometríe s. f., art. izometría, g.-d. art. izometríei; pl. izometríiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită IZOMETRÍE, izometrii, s. f. Însușirea, faptul de a fi izometric. – Din fr. isométrie, germ. Izometrie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)