Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele iuți:

IUȚÍ, iuțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi. Își iuțește pașii.Refl. A deveni mai tare, mai intens. Vântul s-a iuțit. 2. Refl. (Rar) A se enerva, a se supăra, a se mânia ușor. 3. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust înțepător, usturător, picant. Mâncarea s-a iuțit. – Din iute.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



IUȚI2 s. m. pl. Neam germanic originar din Pen. Iutlanda, așezat în sec. 5 în reg. Kent din Anglia și în ins. Wight. După ce au dezvoltat o civilizație înfloritoare, au trecut treptat sub autoritatea anglilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic

iuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. iuțésc, imperf. 3 sg. iuțeá; conj. prez. 3 să iuțeáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

iuțì v. 1. a da zor, a (se) grăbi; 2. fig. a se supăra.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IUȚÍ, iuțesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se producă, să meargă etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grăbi. Își iuțește pașii.Refl. A deveni mai tare, mai intens. Vântul s-a iuțit. 2. Refl. (Rar) A se enerva, a se supăra, a se mânia ușor. 3. Tranz. și refl. A da sau a căpăta un gust înțepător, usturător, picant. Mâncarea s-a iuțit. – Din iute.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

iuți - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul iute

iuți - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul iute

iuți - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul iute

iuți - Adjectiv, masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul iute

iuți - Adjectiv, masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul iute