ÍTOS s. n. parte a retoricii care se ocupa cu moravurile, opunându-se patosului. (< fr. ithos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ÍTOS s.n. Vechi termen denumind partea retoricii care se ocupa cu moravurile, opunându-se patosului. [< fr. ithos, gr. ethos – morală].
Sursa: Dicționar de neologisme