ISPISÓC, ispisoace, s. n. (Înv.) Hrisov, document vechi. – Din rus. spisok.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ispisóc (ispisoáce), s. n. – Document, titlu, țidulă, decret. Din sl. ispisati „a scrie”, cf. rus. spisok „copie” (Cihac, II, 151; Tiktin; DAR).Sursa: Dicționarul etimologic român
ispisóc n., pl. oace (vsl. *is-pisŭkŭ, ispisŭ, copie, act, d. is-pisati, a scrie, a copia; rus. spisok, listă, registru, copie. V. letopiseț, zapis). Vechĭ. Act, document. V. hrisov.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ispisóc (înv.) s. n., pl. ispisoáceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ispisoc n. vechiu act domnesc, în special hrisoave dela Domnii Moldovei (sec. XIV-XVII) scrise slavonește. [Rus. SPISOKŬ, copie (din slav. ISPYSŬ, autograf)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ISPISÓC, ispisoace, s. n. (Înv.) Hrisov, document vechi. – Din rus. spisok.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)