irmologhión, s.n. (înv.) carte care cuprinde melodii bisericești (irmoase).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
irmológhion și -ón n., pl. oane (ngr. irmológion d. irmós, irmos, și lógion ca´n ana-loghion saŭ oro-logiŭ). Cartea care cuprinde irmoasele.
Sursa: Dicționaru limbii românești
irmologhion n. carte cuprinzătoare de irmosuri. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
