IRITÁRE, iritări, s. f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație. – V. irita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IRITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare; iritație. [< irita].
Sursa: Dicționar de neologisme
iritáre s. f., g.-d. art. iritắrii; pl. iritắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită IRITÁRE, iritări, s. f. Acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație. – V. irita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
iritare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul irita