INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INTOLERÁNȚĂ s. f. 1. lipsă de toleranță. 2. incapacitate organică de a suporta un medicament, un aliment, un grefon etc. (< fr. intolérance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTOLERÁNȚĂ s.f. 1. Lipsă de toleranță; neîngăduire. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. [Cf. fr. intolérance, it. intolleranza].
Sursa: Dicționar de neologisme
*intoleránță f., pl. e (lat. intolerantia). Lipsă de toleranță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
intoleránță s. f., g.-d. art. intoleránței; pl. intoleránțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită intoleranță f. lipsă de toleranță.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INTOLERÁNȚĂ, intoleranțe, s. f. 1. Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. 2. Incapacitate organică de a suporta anumite medicamente. – Din fr. intolérance.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
intoleranta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul intolerant
intolerantă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul intolerant