Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele interpune:

INTERPÚNE, interpún, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ Tranz. A pune ceva între... – Din lat. interponere (după pune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INTERPÚNE vb. I. tr., refl. a (se) pune între..., a (se) intercala. II. refl. a mijloci. ◊ a se amesteca în raporturile dintre două persoane. (după lat. interponere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INTERPÚNE vb. III. 1. tr., refl. A pune, a se depune ceva între (două obiecte, două momente etc.). 2. refl. A mijloci. ♦ A se amesteca în raporturile, în legăturile dintre mai multe persoane. [P.i. interpún. / cf. lat. interpono, fr. interposer, după pune].
Sursa: Dicționar de neologisme

interpúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. interpún, 2 sg. interpúi, 1 pl. interpúnem; conj. prez. 3 să interpúnă; ger. interpunấnd; part. interpús
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

interpune v. 1. a (se) pune între; 2. fig. a tace să intervie: a interpune autoritatea sa; 3. fig. a interveni ca mijlocitor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INTERPÚNE, interpun, vb. III. Refl. A interveni ca mijlocitor între două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere); a mijloci. ♦ A se amesteca în relațiile dintre două persoane. ♦ Tranz. Apune ceva între... – Din lat. interponere (după pune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)