INTERFERÁ, pers. 3 interferează, vb. I. Intranz. (Despre mișcări vibratorii) A se suprapune compunându-și efectele, a produce fenomenul interferenței; p. gener. a se suprapune, a se încrucișa, a se combina. – Din fr. interférer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INTERFERÁ vb. I. intr. (fiz.; despre unde) a produce interferență, a se suprapune. II. intr., refl. a se încrucișa, a se întâlni. (< fr. interférer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTERFERÁ vb. I. 1. intr. (Fiz.; mai ales despre unde) A produce interferență, a se suprapune. 2. A se întâlni, a se încrucișa. [P.i. 3 -rează. / < fr. interférer].
Sursa: Dicționar de neologisme
interferá (a ~) vb., ind. prez. 3 interfereázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INTERFERÁ, pers. 3 interferează, vb. I. Intranz. (Despre unde) A produce fenomenul interferenței; p. gener. a se suprapune, a se încrucișa, a se combina. – Din fr. interférer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)