INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui; a surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență între două persoane etc. – Din fr. intercepter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INTERCEPTÁ vb. tr. a reține un obiect în timpul mișcării lui. ◊ a (sur)prinde cuiva o scrisoare, o comunicare telefonică etc. (< fr. intercepter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTERCEPTÁ vb. I. tr. A reține un obiect în timpul mișcării lui. ♦ A prinde, a surprinde ceva adresat, destinat altcuiva, (spec.) o scrisoare, o comunicare. ◊ (Sport) A intercepta o minge = a interveni schimbând direcția unei mingi. [< fr. intercepter].
Sursa: Dicționar de neologisme
interceptá (a ~) vb., ind. prez. 3 intercepteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită interceptà v. 1. a lua prin surprindere: a intercepta o scrisoare; 2. a opri în treacăt: a intercepta lumina.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INTERCEPTÁ, interceptez, vb. I. Tranz. A prinde, a reține un obiect în timpul mișcării lui. ♦ A surprinde și a controla o convorbire telefonică, o corespondență etc. – Din fr. intercepter.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)