Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele interacțiune:

INTERACȚIÚNE, interacțiuni, s. f. 1. Formă de legătură a obiectelor, a fenomenelor etc., manifestată printr-o influențare, condiționare sau acțiune cauzală reciprocă. 2. (Fiz.) Acțiune reciprocă între două sau mai multe corpuri, sisteme fizice, fenomene etc. ♦ Formă de legătură între corpuri, realizată fie direct, fie prin intermediul câmpurilor fizice. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. interaction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



INTERACȚIÚNE s. f. influență, condiționare reciprocă între fapte, fenomene etc. (< fr. interaction)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INTERACȚIÚNE s.f. Influență, condiționare reciprocă între fapte, fenomene etc. [Cf. fr. interaction].
Sursa: Dicționar de neologisme

INTERACȚIÚNE (INTERÁCȚIE) (‹ fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Formă de legătură, de interdependență între corpuri, sisteme, fenomene etc., care se manifestă prin influențare, condiționare sau acțiune cauzală, legică etc. reciprocă și care stă la baza mișcării în genere, fiind una dintre notele definitorii ale dinamismului universal. 2. (FIZ.) Acțiune reciprocă ce are loc în momentul ciocnirii a două particule elementare sau a două sisteme de astfel de particule (ex. nuclee), datorată forțelor de atracție sau de respingere (electrostatice, gravitaționale, nucleare etc.) dintre acestea. Un exemplu de i. este reacția nucleară. 3. (BIOL.) Influența reciprocă a factorilor biologici.
Sursa: Dicționar enciclopedic

!interacțiúne (-te-rac-ți-u-/-ter-ac-) s. f., g.-d. art. interacțiúnii, pl. interacțiúni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

INTERACȚIÚNE, interacțiuni, s. f. 1. Formă de legătură a obiectelor, a fenomenelor etc., manifestată printr-o influențare, condiționare sau acțiune cauzală reciprocă. 2. (Fiz.) Acțiune reciprocă între două sau mai multe corpuri, sisteme fizice, fenomene etc. ♦ Formă de legătură între corpuri, realizată fie direct, fie prin intermediul câmpurilor fizice. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. interaction.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)