intendéntă s. f., g.-d. art. intendéntei; pl. intendénteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INTENDÉNȚĂ, intendențe, s. f. (În trecut) Serviciu din cadrul forțelor armate care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament. [Var.: itindénție s. f.] – Din fr. inténdance, it. intendenza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
INTENDÉNȚĂ s. f. (în trecut) serviciu de aprovizionare a unităților armatei. (< fr. intendance, it. intendenza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTENDÉNȚĂ s.f. (În trecut) Serviciu care se ocupa cu aprovizionarea unităților armatei. [Cf. fr. intendance, it. intendenza].
Sursa: Dicționar de neologisme
*intendénță f., pl. e (d. intendent; fr. -dance). Funcțiunea de intendent, administrațiune. Intendență militară, corp de funcționarĭ militarĭ însărcinațĭ cu administrațiunea și contabilitatea războĭuluĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
intendénță s. f., g.-d. art. intendénței; pl. intendénțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită intendență f. direcțiunea, administrarea afacerilor; intendență militară, corp însărcinat a purta grijă de trebuințele unei armate (soldă, echipament, previziuni, munițiuni).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INTENDÉNȚĂ, intendențe, s. f. (În trecut) Serviciu din cadrul armatei care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană și cu echipament. [Var.: itindénție s. f.] – Din fr. inténdance, it. intendenza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
intendenta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul intendent
intendentă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul intendent