INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INTÉGRU, -Ă adj. cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. (< fr. intègre, lat. integer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTÉGRU, -Ă adj. Cinstit, virtuos, cumpătat, onest; incoruptibil. [< cf. fr. intègre, cf. lat. integer].
Sursa: Dicționar de neologisme
*intégru, -ă adj. (fr. intègre, d. lat. integer, integra, întreg, integru). Fig. Absolut onest: judecător, om integru. Adv. (Rar). În mod integru.
Sursa: Dicționaru limbii românești
intégru (-te-gru) adj. m., pl. intégri; f. intégră, pl. intégreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită integru a. ce nu se lasă a fi corupt: judecător integru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INTÉGRU, -Ă, integri, -e, adj. Cinstit, onest, corect; incoruptibil. – Din fr. intègre.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)