INTEGRÁ, integrez, vb. I 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INTEGRÁ vb. I. tr., refl. a (se) introduce; a (se) include; a (se) îngloba într-un tot. II. tr. (mat.) a calcula integrala unei cantități diferențiale. (< fr. /síntégrer, lat. integrare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INTEGRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) introduce; a (se) include într-un tot. 2. tr. (Mat.) A găsi integrala unei cantități diferențiale. [< fr. intégrer, it., lat. integrare].
Sursa: Dicționar de neologisme
integrá (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 integreázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INTEGRÁ, integrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. 2. Tranz. (Mat.) A calcula dintr-o funcție dată altă funcție a cărei derivată este funcția dată. ♦ A calcula soluția unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale. – Din fr. intégrer, lat. integrare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
integra - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul integru
integră - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul integru