INSULÁR, -Ă, insulari, -e, adj. Care se află pe o insulă; de insulă, caracteristic unei insule. ♦ (Substantivat) Locuitor al unei insule (1). – Din fr. insulaire, lat. insularis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INSULÁR, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) al unei insule. (< fr. insulaire, lat. insularis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INSULÁR adj. Caracteristic unei insule; aflat pe o insulă; de (pe o) insulă. // s.m. și f. Locuitor al unei insule. [Cf. fr. insulaire].
Sursa: Dicționar de neologisme
*insulár, -ă adj. (lat. insularis). De insulă, din insulă: popor insular. Subst. Locuitor din insulă: Englejiĭ îs insularĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
insulár adj. m., pl. insulári; f. insuláră, pl. insuláreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită insular a. și m. care locuește într’o insulă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INSULÁR, -Ă, insulari, -e, adj. Care se află pe o insulă; de insulă, caracteristic unei insule. ♦ (Substantivat) Locuitor al unei insule. – Din fr. insulaire, lat. insularis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)